Boala Parkinson: caracteristicile bolii și particularități

În anul 1817, dr. James Parkinson a fost primul care a descris  Morbus Parkinson (Morbus = boală). Sindromul este cunoscut astăzi sub numele său. Boala Parkinson este o afecțiune neurologică, cu o evoluție relativ lentă. Afectate sunt anumite regiuni ale creierului numite nuclei bazali. Aceste zone ale creierului sunt implicate în mișcările voluntare, însă în același timp și în mișcările involuntare. Înainte vreme, Morbus Parkinson era denumită și paralizie cu friguri. Boala se manifestă de exemplu prin reducerea mobilității, rigiditatea mușchilor, tremurat în repaus și ulterior și instabilitate posturală. 

 

Boala Parkinson afectează cu precădere persoanele în vârstă

Persoanele în vârstă manifestă preponderent boala Parkinson. La stabilirea diagnosticului, numai circa 10 procente dintre cei afectați sunt mai tineri de 40 de ani. Majoritatea cazurilor de Parkinson apar la vârstea între 50 și 60 de ani. Odată cu înaintarea în vârstă, crește însă și frecvența cazurilor de boală Parkinson. La nivel de populație, la fiecare 100 000 de persoane se înregistrează 100 până la 200 de cazuri de Parkinson. Aportul este mai mare deja la persoanele de peste 60 de ani: în această categorie este afectată în medie o persoană din 100 Remarcabil este că bărbații sunte afectați mai des de boala Parkinson decât femeile.  

 

Evoluția bolii Parkinson 

O serie de indicii pot sugera simptome parkinsoniene. Alături de senzații neplăcute, care afectează atât membrele, cât și ceafa, sau dureri în regiunea umerilor și a brațelor, printre acestea se numără în primul rând oboseala și depresia, somnul agitat și constipația. În majoritatea cazurilor, boala Parkinson evoluează inițial foarte lent. Persoanele afectate relatează adesea că inițial tremură mâna de pe o parte a corpului. Abia mai târziu, boala Parkinson se face simțită prin rigiditate, un anumit grad de neîndemânare și lentoare.  Pacienții au adesea dificultăți să execute în special activități care necesită mișcări motorii fine ale degetelor: începând cu spălatul pe dinți și până la închiderea nasturilor. Dacă la început este afectată adesea numai o parte a corpului, în cursul bolii Parkinson simptomele se extind ulterior și asupra celeilalte părți a corpului. Însă acolo simptomele bolii sunt adesea mai puțin accentuate. Odată cu evoluția bolii într-un stagiu mai avansat, mersul devine dificil pentru pacienți. În plus, vocea lor pierde nu numai din volum, ci devine și răgușită.

 

Adesea, boala Parkinson nu se manifestă direct prin simptomele sale tipice, ci mai întâi prin afecțiuni necaracteristice.   Pacienții acuză inițial tensiuni musculare dureroase care apar pe o parte și sunt interpretate adesea în mod greșit ca „afecțiuni reumatice”.  Aceste afecțiuni apar în regiunea umerilor și a brațelor, respectiv în zona bazinului și a coapselor. Alte persoane afectate relatează stare de extenuare accentuată, slăbiciune și o reducere a capacităților, care apar adesea în corelație cu o scădere a rezistenței la solicitare fizică și psihică.

 

Primele simptome timpurii ale bolii Parkinson pot fi ușoare tulburări ale mișcărilor mâinilor. Aceste tulburări se fac simțite de ex. în cadrul unor simple activități cotidiene, precum spălatul pe dinți, închiderea nasturilor la piese de îmbrăcăminte sau la scris. Caligrafia se schimbă adesea. Scrisul devine mai mic și mai tremurat. Pe lângă acestea, pacienții afectați de Parkinson au dificultăți crescute la efectuarea concomitentă sau direct succesivă a două mișcări. Mersul se modifică în cursul timpului, pașii devin mai mărunți și mai nesiguri. Deja de la începutul bolii, pacienții pot suferi de constipație. La acestea se pot adăuga dereglări psihice, ca de ex. o reducere generală a motivației, simptome depresive sau tulburări ale somnului.

 

Aici puteți afla mai multe despre simptomele timpurii ale bolii Parkinson, precum și despre cauzele bolii Parkinson.