Cauzele bolii Parkinson

Până la momentul actual nu a putut fi identificată o singură cauză concretă a bolii Parkinson. În principiu, este posibil mai multe cauze să declanșeze într-un final boala.

Celulele nervoase din creier pot comunica între ele prin legături celulare, așa-numitele sinapse, și neurotransmițători chimici. Imediat ce nu mai este disponibilă o cantitate suficientă de neurotransmițători, respectiv dacă apare un dezechilibru între diverșii neurotransmițători, comunicarea celulelor nervoase poate fi afectată. În special pentru procesele de control care vizează funcționarea fără erori a diverselor secvențe de mișcare, neurotransmițătorul dopamină este decisiv și indispensabil. Când nu mai este disponibilă suficientă dopamină, apar simptomele de bolă Parkinson. Producția de dopamină este asigurată cu precădere de celule nervoase deosebite. Aceste sunt prezente în substanța neagră sau „substantia nigra”.

 

Moartea celulelor nervoase din substanța neagră ca una dintre cauzele bolii Parkinson

Una dintre cele mai cunoscute cauze ale sindromului Parkinson este moartea celulelor nervoase aflate în substanța neagră. Aceasta provoacă la pacienții afectați o încetinire sau o reducere a mișcării. La executarea mișcărilor contribuie alături de dopamină și alți neurotransmițători, printre care în primul rând acetilcolina și glutamatul. Pentru secvențele de mișcare individuale, neurotransmițătorii acționează într-un echilibru fin. Deficiența de dopamină și surplusul de aceticolină și glutamat rezultat astfel sunt una dintre cele mai cunoscute cauze pentru boala Parkinson, care odată cu evoluția bolii provoacă tulburări. Astfel sunt generate și așa-numitele simptome motorii, care sunt tipice pentru sindromul Parkinson.

 

În ciuda unor numeroase cauze ale bolii Parkinson, simptomele apar târziu

Și dacă există multe cauze pentru boala Parkinson, acestea au toate în general un lucru în comun: simptomele apar relativ târziu. Abia atunci când celulele care produc dopamină au fost reduse cu circa 60 până la 70 la sută, corpul nu mai poate compensa această pierdere și tulburările motorii sunt observate de către pacienți.

În cadrul unor studii, au fost analizate genetic și familiile pacienților afectați de Parkinson. Analizele indică faptul că factorii ereditari nu joacă în cazul bolii Parkinson decât un rol secundar.

De asemenea, simptomele parkinsoniene pot fi declanșate și de către anumite medicamente sau afecțiuni, ca de exemplu tulburări de circulație sau leziuni la nivelul creierului.

Printre alte cauze ale bolii Parkinson se numără contaminarea sporită cu substanțe toxice prezente în mediul înconjurător, aici fiind incluse în mod special metalele grele și pesticidele.  La momentul actual se cercetează încă dacă radicalii liberi, care pot provoca o deteriorare durabilă a celulelor corpului, contribuie la apariția bolii Parkinson. Radicalii liberi sunt produși ai metabolismului cu o capacitate de reacție foarte mare și pot provoca astfel deteriorări ale țesuturilor. Informații detaliate privind această cauză a bolii Parkinson nu sunt însă disponibile.