Diagnosticarea bolii Parkinson: simptomele timpurii pot facilita diagnosticul

În faza incipientă a  bolii Parkinson, o diagnosticare corectă poate fi îngreunată de faptul că simptomele timpurii pot fi nespecifice. Pacienții acuză de exemplu de slăbiciune, reducerea capacităților mentale și fizice, rigiditate, simptome depresive, constipație, precum și tulburări ale funcțiilor motorii fine sau ale simțului olfactiv.

Și mișcările puternice în timpul fazei cu vise a somnului pot fi un indiciu al bolii. Pentru a putea stabili un diagnostic de Parkinson, medicii se bazează în primul rând pe semnele bolii.  Boala Parkinson intră însă în discuție abia atunci când sunt prezente cel puțin două simptome care sunt tipice pentru această afecțiune.

 

Metodele moderne de diagnostic facilitează excluderea

În diagnosticarea bolii Parkinson, se lucrează frecvent cu o anumită procedură de excludere. Pentru a putea exclude alte cauze ale simptomelor, se utilizează metode de diagnostic ultramoderne, precum tomografia computerizată și tomografia cu rezonanță magnetică.   Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) poate fi utilizată de asemenea pentru o diagnosticare certă a bolii Parkinson.  Acestea permit evidențierea unei reduceri a celulelor nervoase producătoare de dopamină.

 

Alte forme de diagnostic al bolii Parkinson

Pentru a definitiva diagnosticarea Parkinsonului, unii medici prescriu Levodopa, un precursor al dopaminei. În acest caz, Levodopa se utilizează pentru testare. Substanța poate fi transformată de creier în dopamina deficitară. Dacă simptomele se ameliorează în urma administrării, acesta este un indiciu cum că este vorba despre boala Parkinson.

 

Abia cu un diagnostic definitiv de boală Parkinson se poate căuta o metodă de tratament.