Tratamentul medicamentos al bolii Parkinson

Medicamentele care se prescriu pentru tratarea bolii Parkinson compensează de regulă deficiența de dopamină.  În cadrul tratamentului pentru Parkinson, medicamentele trebuie luate permanent. Tratamentul este adaptat în mod individual la nevoile pacientului. Tipul de medicamente și dozele care  trebuiesc administrate depind foarte mult de simptomele individuale ale pacientului cu boala Parkinson.

 

Următoarele medicamente sunt disponibile pentru tratamentul bolii Parkinson

L-Dopa (sau Levodopa) este transformat în organism în dopamină, neurotransmițătorul care lipsește, însă acesta are un efect cu o durată limitată și trebuie de aceea administrat de mai multe ori pe zi. În cursul evoluției bolii, după o administrare timp de mai mulți ani pot apărea fluctuații ale efectului terapeutic. Levodopa este disponibil și ca terapie cu pompă implantată pentru tratamentul bolii Parkinson.

 

Agoniștii dopaminergici imită dopamina din organism și au un efect de mai lungă durată.  La începutul tratamentului pentru Parkinson, aceștia pot provoca efecte secundare și de aceea doza se crește treptat. La momentul actual, se utilizează frecvent cinci agoniști dopaminergici, care au cu toții caracteristici diferite. 

 

  • Apomorfină: cel mai puternic agonist dopaminergic, nu poate fi însă asimilat prin tractul digestiv. În cadrul tratamentului pentru boala Parkinson, acesta este prin urmare injectat sub piele de mai multe ori pe zi sau este dozat continuu prin intermediul unei mici pompe.
  • Piribedil: duce de regulă mai rar la oboseală diurnă excesivă.
  • Pramipexol: a prezentat în studii efecte antidepresive.
  • Ropinirol: este disponibil, la fel ca Pramipexol și Piribedil, și în varianta de medicament Retard.
  • Rotigotin: se lipește pe piele ca un plasture în cadrul tratamentului pentru sindromul Parkinson.

 

Alte medicamente pentru tratamentul bolii Parkinson

Așa-numiții inhibitori „COMT” prelungesc durata efectului L-Dopa. Prin urmare, administrarea se recomandă numai împreună cu L-Dopa.

Inhibitorii „MAO-B” încetinesc metabolizarea dopaminei în creier.

Amantadina are un efect redus asupra simptomelor parkinsoniene, însă poate reduce mișcările excesive provocate de L-Dopa.

 

Medicamentele anticolinergice nu se mai utilizează decât rar, deoarece aceste provoacă frecvent efecte secundare în tratamentul bolii Parkinson.  

 

Important este ca tratamentul să fie adaptat permanent și în mod precis la nevoile și simptomele fiecăruia.   

 

Alte metode de tratament pentru boala Parkinson