Care sunt simptomele?

Una din trăsăturile cele mai caracteristice ale disfoniei spasmodice este vorbirea întreruptă. Simptomele variază în timpul zilei sau sunt absente cînd o persoană vorbeşte în şoaptă, râde sau cântă şi se agravează în timpul vorbirii la telefon sau al situaţiilor stresante. Simptomele pot fi reduse după somn.

 

Desi poate apărea în orice moment al vieţii de adult (mai rar în adolescenţă), disfonia spasmodică pare să apară mai frecvent în jurul vârstei de 40-50 de ani.

 

 

Tipuri de disfonie spasmodică

 

În disfonia spasmodică de tip adductor, vorbitul provoacă contracţii involuntare, anormale, excesive ale muşchilor care aduc împreună corzile vocale. Acest lucru determină o strangulare a vocii, de multe ori cu porniri şi opriri bruşte care determină ”rupturi” şi pauze scurte în vorbire.

 

În disfonia spasmodică de tip abductor există o contracţie puternică involuntară a muşchilor care separă corzile vocale. Corzile vocale sunt afectate, ducând la o calitate scăzută a vocii, aşa-numita vorbire în şoaptă.

 

Distonia respiratorie

Această tulburare afectează muşchii care aduc corzile vocale împreună. În loc să apară în timpul vorbirii, apare în timpul respiraţiei. Aceste spasme duc la dificultăţi de respiraţie.

 

Alte subtipuri de disfonie spasmodică

Una este o combinaţie de adductor şi abductor în care persoana poate avea ambele tipuri de spasme, care sunt însoţite de un tremor al vocii sau un tremor care afectează părţi ale gâtului şi feţei.