Ce sunt crizele epileptice şi epilepsiile?

Crizele epileptice sunt disfuncţii ale creierului cauzate de creşterea numărului de descărcări electrice scurte ale celulelor nervoase. Există mai mult de treizeci de tipuri de crize epileptice şi chiar mai multe forme de epilepsie deoarece acestea pot implica o serie de combinaţii de tipuri de crize. O persoană ce suferă de epilepsie are de obicei o formă de epilepsie şi între unu şi trei tipuri de crize epileptice. Intervalul dintre crizele epileptice variază între câteva secunde şi ani, chiar decenii.

 

Cuvântul epilepsie provine din limba greacă şi înseamnă “a fi apucat” sau “a fi afectat de ceva sau capturat de ceva”. În epocile antice, epilepsia era numită şi “Morbus sacer” sau “boala sfântă”, fapt care îi dădea o semnificaţie specială, aşa cum se întâmplă uneori şi azi. Mulţi oameni cred că este foarte uşor să descrie o criză epileptică. Cineva ţipă din senin, îşi pierde cunoştinţa, apoi devine ţeapăn, posibil îşi muşcă limba şi leşină. Nu mai respiră şi se albăstreşte, are spasme la nivelul mâinilor şi picioarelor pentru o anumită perioadă de timp, până când, epuizat, cade într-un fel de somn adânc. După criză, se poate plânge de oboseală excesivă, dureri de cap, ameţeală sau dureri musculare. Câteodată poate urina involuntar. Este adevărat că această descriere e valabilă pentru o formă frecventă de criză epileptică (aşa-numitul grand mal sau criza tonico-clonică generalizată), dar acest tip reprezintă doar unul din multe altele.